Categorii
 

Slovenia – 3 zile de aventura

Slovenia – o tara atat de mica si necunoscuta incat chiar acum incerci sa o plasezi mental pe harta. Stiu, nici eu nu auzisem absolut nimic de Slovenia pana ce nu mi-au zis niste prieteni: “E genial, du-te!”. Am fost evident foarte intrigata si am dat un search pe Google sa vad ce e de vazut. Mare mi-a fost uimirea cand am descoperit o variatie enorma de peisaje pe metru patrat : munti de peste 3000 de metri, 300 de cascade,  pesteri imense , canioane si chei spectaculoase, dealuri domoale pitoresti, un rau de culoarea smaraldului, un orasel la Adriatica asemanator cu Venetia si cate si mai cate. Daca va mai zic si cate activitati in aer liber poti sa faci, sigur va faceti acum bagajele si sariti in masina : rafting sau kayak pe raul de smarald Soca ; canyoning in canionul Susec– adica dat de-a dura printr-un canion ca pe tobogan ; mers prin pestera cu trenuletul sau cu un speolog pentru cei ce vor sa exploreze sistemele carstice complexe ; trekking sau via ferrata in Muntii Triglav ; cicloturism pe dealuri si in jurul lacurilor pe trasee amenajate ; dat cu tiroliana la 200m inaltime si 60km pe ora ; paragliding deasupra lacului Bled ;  tur de degustare in regiunea viticola sau tur de berarii artizanale ; free walking tour in Ljubliana, capitala verde si cool a Sloveniei, sailing in marea Adriatica din portul Piran sau pur si simplu lancezit pe un deal unde se aude iarba cum creste. In timp ce scriu articolul asta mi s-a facut un dor incredibil de tarisoara asta mica si un regret imens ca am stat doar 3 zile. M-as intoarce pentru 2 saptamani si as lua tara la pas. Dar hai sa va zic mai bine cata aventura poti sa inghesoi in 3 zile pe munte, pe apa si in subteran.

 

20160626_191758

 

Prima zi – explorand lumea carstica subterana

Slovenia are aproximativ 9000 de pesteri, o cifra fabuloasa daca te gandesti la suprafata tarii. Cele mai faimoase sunt Postojna si Skocjan, fiecare avand ceva special de oferit. Postojna are o lungime de 24 de km si are un sistem de cale ferata instalata din 1872 ca sa permita vizitarea pesterii cu trenuletul. Sunt mai multe sectiuni ale pesterii in functie de vechime si este fascinant sa vezi evolutia unui sistem carstic de-a lungul timpului, cum arata stalacmitele vechi de milione de ani si cele de cateva sute. Nu vreau sa va dau prea multe detalii sa va stric surpriza insa va recomand sa nu ratati Postojna. O mare parte din distractie este si mersul cu trenuletul printr-un labirint ingust unde o sa fii tentat sa bagi capul la cutie, asa aproape ti se va parea tavanul. Un alt motiv sa mergeti aici este ca aveti ocazia sa vedeti un animalut foarte deosebit – olmul. Acesta a fost supranumit « baby dragon » sau « human fish »  si este de fapt un  amfibian care traieste doar in pesteri intunecate si are o abilitate deosebita – isi poate incetini foarte mult metabolismul si poate rezista 10 ani fara sa se hraneasca. La Postojna o sa aveti ocazia sa vedeti olmul intr-un acvariu, este foarte dificil de vazut in habitatul natural. Turul pesterii se face cu ghid si intrarea la anumite ore fixe. Pretul biletului era de 24 de euro (in 2016), se pot lua si bilete combinate cu castelul Predjama dar nu cred ca merita banii. Desi e multicel biletul, chiar e o experienta deosebita si nu am avut vreun regret. Inca o mentiune: traseul se parcurge in siguranta, este usor si amenajat cu solutie antiderapanta asa ca puteti merge linistiti cu copii mici. Singura grija este sa va luati ceva gros de imbracat, in pestera temperatura e destul de joasa (un pulovar si un buff pe cap sunt de ajuns). Daca uitati sa va luati puteti inchiria de la intrare o pelerina de Batman.

Urmatoarea oprire e la pestera Skocjan care este are unul dintre cele mai mare canioane subterane din lume. A fost inclusa in patrimoniul Unesco deoarece este un site deosebit, una dintre marile comori naturale ale planetei. Raul curge in subteran pe o distanta de 3,5 km printr-un canal lat de 10-60 m si, in anumite puncte, au fost create niste spatii subterane largi, cea mai mare dintre camere avand un volum de 2.2 milioane de metri cubi. Se numeste Martel’s Chamber si este cea mai mare din Europa si printre cele mai mari din lume. Aici vei merge pe un pod suspendat unde simpla dimensiune a canionului iti va da fiori. Sunetul apei pravalindu-se si intunericul pesterii creeaza o experienta senzoriala deosebita. Explorarea se face cu un ghid si pestera este amenajata pentru turism asa ca nu trebuie sa va ingrijoreze siguranta. Aici e mai umed si mai cald decat la Postojna asa ca nu mai aveti nevoie de pufoaica. Incercati sa stati aproape de ghizi, au destul de multe informatii interesante de oferit, puteti alege grupul in functie de limba (engleza/italiana/etc). La iesirea din pestera exista varianta de a te intoarce cu un lift dar e pacat pentru ca mai sunt inca multe de vazut. Daca continuati ruta pe jos in partea stanga a iesirii, veti fi rasplatiti cu doua cascade. Prima cascada se va vedea intre cele doua doline prabusite, iar cea de-a doua e o cascada splendida intr-un alt mic canion. Plimbarea la Skocjan dureaza aproximativ 2-3 ore si biletul costa 16 Euro pentru adulti (pret in 2016) pentru traseul descris mai sus, exista si un traseu mai lung care urmeaza cursul raului dupa iesirea din pestera. Pe site-ul oficial http://www.park-skocjanske-jame.si/en/ gasiti informatii actulizate despre bilete, harta a parcului si ce facilitati au (aici parcarea e gratis, la Postojna se plateste pe ora).

 

20160625_104336

 

Ziua a doua – cu kayakul pe raul de smarald Soca

Dupa o zi plina de pestereala ne-am indreptat spre Kobarid unde am innoptat in cea mai frumoasa casuta de sticla, o sa va prezint in alt post ce loc minunat am gasit pe Airbnb. Pregatisem pentru cea de-a doua zi doua coborari pe raul Soca, una cu kayakul si una cu barca de rafting. Vremea ne-a dat emotii, a fulgerat si turnat toata noapte si dimineata urmatoare incat nu stiam daca sa ne tinem de plan sau nu. Ne-am indreptat oricum spre Bovec unde era agentia de water sports cu care facusem rezervarea in speranta ca o sa iasa soarele. Drumul serpuieste pe valea raului Soca si sunt cateva locuri unde e musai sa te opresti. In dreptul oraselului Kobarid se afla un pod de piatra construit de Napoleon peste Soca, se afla pe drumul care duce de la Kobarid la Dreznica. Locul e foarte pitoresc, Soca formeaza un defileu ingust in portiunea asta, si se poate face o plimbare pe marginea raului pana la o cascada – Slap Kozjak (slap inseamna cascada in slovena).  La vreo 5 km inainte de Bovec se afla una dintre cele mai spectaculoase cascade din Slovenia – Slap Boka. Are o cadere de peste 100 de metri si se vede bine chiar si de la sosea. Exista o carare marcata pe partea stanga a raului cum te uiti la cascada. Dupa vreo 15 minute ajungi la un view-point amenajat de unde se deschide o panorama minunata a cascadei. Pe cealalta parte a raului exista un traseu care urca pana la sus la izvorul cascadei si dureaza cam o ora jumatate pana sus. Intre timp a iesit si soarele mult asteptat si am fugit spre Bovec unde ne asteptau cei de la Soca Rider, niste oameni foarte de treaba cu care poti rezerva orice aventura pe Soca iti doresti. Era cam tarziu sa mai apucam si rafting si kayak asa ca am ales doar kayak sit-on-top care este tipul de kayak folosit la cursurile de incepatori. Kayakul profesionist se face cu un alt tip, acela cu « fustita » in care esti bagat cu totul de la brau in jos. Pe sit-on-top nu esti legat cu nimic, ai doar niste benzi pe care le tragi peste genunchi ca un fel de centuri. Se scot insa foarte usor daca intinzi picioarele (in mod normal le tii flexate). Nu trebuie sa iti faci griji de detaliile astea de pe acum, modulul de incepatori inseamna ca vei merge cu un ghid care iti va explica tot : cum sa stai in kayak, cum sa il manevrezi, ce sa faci daca o sa cazi, etc. Sa nu se inteleaga insa ca e o plimbarica, curentul e destul de puternic si apar pietre maricele asa ca trebuie sa ai mare grija . Sincera sa fiu a fost mai dificil decat m-am asteptat. Eu mai fusesem de multe ori cu kayakul pe mare si pe lac insa e cu totul altceva pe rapids. Instructorul a fost de foarte mare ajutor, ne-a invatat cum sa traversam curentul sau cum sa trecem prin mini-cascade. Sunt foarte mandra de ai mei parinti care erau pentru prima data cu kayakul si s-au descurcat admirabil desi la inceput parea ca o sa ne invarta si o sa ne scuipe raul unde are chef. Ghidul era foarte preocupat de siguranta, in portiunile dificile a legat kayakul mamei de al lui ca sa o treaca fara incidente. Prima portinune e mai usoara si ai timp sa te obisnuiesti un pic cum se manuieste. In a doua portiune apar mini-cascade prin care trebuie sa dai tare la vasle sa iti mentii echilibrul si trebuie sa fii foarte atent sa nu cazi, exista risc mare sa te lovesti de pietre. Daca simti ca e prea dificil te poti opri dupa prima portiune, la un moment dat raul se largeste mult si se poate iesi foarte usor. Toata partea logistica e asigurata de agentie : vei primi echipament de neopren din cap pana in picioare (apa avea 7.5 grade ), casca si vesta de salvare; exista un ghid in kayak si un sofer care vine sa te recupereze de unde se termina distractia. Ei ne-au facut pozele in actiune, noi eram prea preocupati sa ramanem la suprafata. Mi-au zis ca e mai usor raftingul decat kayakul pe rapids, agentia lor s-a rasturnat doar o data in 5 ani cu barca de rafting pe cand cu kayakul te poti rasturna de 2-3 ori la o coborare. Partea delicata la rafting este ca se continua pe o portiune mai nasoala decat unde ne-am dat noi iar acolo curentul e mai rapid si pietrele mai mari. Nu se rastoarna des, insa cand se rastoarna e nasol. Asa ca am preferat kayakul unde macar poti sa iesi la mal daca te rastorni iar kayakul e recuperat de ghid. Nu prea am avut timp sa admiram peisajul, ghidul mi-a zis ca la rafting e mai mult timp de cascat gura pentru ca barca e controlata in principal de el. La un moment dat unde era curentul lin ne-am intors cu spatele si am tras cu ochiul la panorama senzationala pe care o lasam in urma : raul Soca de o culoare ireala si creste inalte in fundal. Ghidul glumet ne arunca un “Welcome to my office!” iar noi inghitim in sec de invidie. Dar macar pentru 2 ore ne-am bucurat de Soca, cu mare placere m-as reintoarce oricand sa mai dau o tura sau sa lenevesc pe mal la soare cum faceau alti turisti mai putin tacaniti. Am vazut poze si cu podete suspendate si portiuni inguste de defileu, sunt convinsa ca ai ce vedea aici daca stai mai multe zile. La finalul aventurii am sarit din kayak si ne-am balacit un pic chiar daca apa este ingrozitor de rece, costumul izoleaza foarte bine si poti sarii linistit in apa. Culoarea raului Soca este irezistibila, e pacat sa nu faci baie intr-un rau atat de aratos. A, si in pozele astea ghidul ne-a zis ca apa e cam tulbure de la ploi, in mod normal vezi pastravi de un cot inotand la 2-3 metri adancime. Am zis ca ma intorc alta data sa ma conving singura, daca ajungeti acolo dati-mi de stire cum e apa.

 

20160626_120430

 

Dupa atat incordare si efort, ne-am bucurat in tihna de o masa excelenta in Bovec vis-a-vis de centru de water sports, un restaurant cu o terasa interioara umbrita si portii uriase. As fi vrut sa traversam muntii Triglav prin pasul Varsic catre urmatoare noastra destinatie – Bled, dar era cam tarziu si masina de inchiriat nu avea asigurare asa ca am ocolit muntii prin partea vestica adica prin Italia. Da, pare cam ciudat, dar si localnicii ne-au zis ca e mai simplu sa treci prin Italia si sa intri iar in Slovenia prin nord pe la Ratece. Drumul e spectaculos si pe aici, se urca serpuitor pe un drum destul de necirculat si pe dreapta apar niste varfuri impunatoare. O senzatie de salbatic care m-a cucerit pe veci si ma face sa cred ca Slovenia e o bijuterie de tara nedescoperita inca. Din soseaua asta se rupe lateral un drum asfaltat care duce la Mangart Pass care se afla la 2072 de metri si ofera o panorama de vis asupra Alpilor Julieni (sau muntii Triglav). De aici se poate urca la varful Mangart care are o altitudine de 2679 m si se afla la granita dintre Slovenia si Italia, ruta slovena fiind mai dificila de atacat (implica portiuni foarte expuse si catarare pe cabluri –nivel 5). Ruta italiana e mai usoara, are cateva pasaje cu cabluri dar mai putin expuse, fiind clasificata ca nivel 3. Puteti gasi aici mai multe detalii despre rute: http://www.slovenia-trips.com/eng/hiking-mountaineering/trip/1068/Mangart-mangrt

 

20160625_191036

 

Ziua a treia – Bled, cel mai fotogenic lac

Prima oara cand am vazut lacul Bled intr-o poza, am crezut ca nu este real. Totul este enervant de idilic: o mica insula in mijlocul lacului, castel de piatra atarnat pe margine, dealuri verzui domoale si munti stancosi in fundal. Exista multe locuri care par grozave in poze dar Bled chiar asa arata in realitate. Am scotocit pe internet pana am aflat din ce unghi e privelistea aia de milioane, stiam ca trebuie sa fie pe un deal vis-à-vis de castel si am indentificat ruta nr 16 numita Osojna.

Desi e cam cea mai cunoscuta locatie din Slovenia, Bled nu mi s-a parut genul de loc inghitit si mestecat de turisti. Poate in august o fi mai aglomerat, noi la sfarsit de iunie fluieram pe dealurile pustii si ne-am plimbat in tihna in jurul lacului. Cred ca asta e unul din lucrurile cele mai faine in Slovenia, nu ai deloc senzatia ca ai cazut in vreo capcana turistica : locurile sunt autentice, peisajul e fantastic si nu a auzit inca multa lume de locurile astea.

Dar hai sa ne intoarcem la subiect si anume ce poti sa faci la Bled. Daca ai doar o zi ca mine, doua lucruri sunt musai : sa vezi canionul Vintgar si sa te cocoti pe deal deasupra lacului. Se mai pot face plimbari cu bicicleta sau cu barca, plaja pe marginea lacului sau paragliding deasupra lui. Sau pur si simplu sa mananci tone de cremsnit care s-a inventat in locurile astea, stropit cu mult vin alb local ca sa nu ti se aplece.

 

20160627_143618

 

Canionul Vintgar se afla la o distanta mica de Bled, vreo 20 minute cu masina, am pus mai jos o harta sa va ajute la orientare. Aici o sa va clatiti ochii cu o apa verde-cristalina in care inoata pastravi de un cot, cascade si podete care le traverseaza curajos, totul inghesuit intr-un culoar de stanca. Stiu, avem si noi canioane frumoase in Carpati, diferenta e ca slovenii le amenajeaza  cu trecatori si balustrade ca sa le poti vizita in siguranta, plus ca uita sa le decoreze cu ambalaje si peturi. Pentru tot deranjul lor de a intretine locul asta civilizat iti taie un bilet de 4 Euro. Dus-intors dureaza cam 2 ore plimbarea iar la capatul canionului e o cascada maricica si o terasa cu doua mese unde poti sa te racoresti cu o bere.

 

20160627_200321

 

La amiaza poti sa te indrepti spre dealul Osojna unde e cel mai bun view-point. Aici garantat o sa iti termini telefonul cu o mie de poze cu lacul Bled. Nu dureaza mai mult de o ora jumate urcarea dar o sa scoata untul din tine daca e cald afara. In ultima portiune a traseului e o scara foarte lunga si destul de inclinata, daca nu esti prieten cu inaltimile mai bine te uiti doar in sus. Cam atat de povestit pentru ca locul asta e de vazut nu de povestit. M-as intoarce sa il vad si toamna cand se coloreaza padurea de fag si se lasa ceata pe lac, si iarna cand e inghetat si dealurile sunt albe, si primavara cand e padurea verde crud. Slovenii astia sunt ai naibii de norocosi, le-as fura tarisoara asta mica si as baga-o in buzunar sa ma pot uita la ea cand mi se face dor.

 

Itinerariu de 3 zile in Slovenia

Share Post
Written by
No comments

LEAVE A COMMENT