Categorii
 

Planificare Dolomiti

Dolomitii sunt probabil cei mai spectaculosi munti in Europa. Au 18 varfuri de peste 3000 de metri, turnuri de calcar si pereti imensi verticali, plus pajisti alpine cu o multitudine de specii de flori. Nu e deloc de mirare ca au fost inclusi in patrimoniul UNESCO: peisajul iti taie rasuflarea de prima data cand dai ochii cu ei si merita sa ii vezi chiar daca nu esti amator de alpinism sau nu ai experienta la urcat pe munte. Sunt foarte multe activitati pe care le poti face aici: via ferrata (alpinism pe cabluri si scari metalice), drumetii, ciclism, ski, snowboard, etc. Chiar si statul pe sezlong la cabana si privitul in zare catre stancile impresionante e motiv suficient sa iti faci o vacanta aici. E totusi pacat sa nu profiti de traseele de drumetie, sunt foarte variate si poti gasi cu siguranta ceva pentru nivelul tau, de la o plimbare pe dealuri pana la trasee de 8-10 ore care te poarta la inaltimi de peste 2500 de metri. Excursia in Dolomiti a fost complicat de organizat avand in vedere ca este o regiune muntoasa unde este dificil sa te deplasezi din punctul A in punctul B. Initial e greu sa te orientezi in ce zona sa te cazezi, iar preturile sunt maricele si transportul local nu functioneaza pana seara tarziu. De aceea consider ca un ghid de planificare ar fi de mare folos celor care si-ar dori sa mearga in Dolomiti, este mult mai complex decat organizarea unui weekend intr-o capitala europeana.

Unde mergem

Primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa alegi o zona pe care ai vrea sa o vizitezi, in principal din perspectiva traseelor, deoarece este un pic nerealist sa alegi trasee in masivi diferiti care se afla la distante de 40-50 km. Drumurile sunt sinuoase si poti pierde mult timp traversand pasuri montane la altitudini de 2000 de metri ca sa traversezi dintr-o vale in alta. Daca ai o saptamana la dispozitie, cea mai buna decizie este sa iti imparti sejurul in doua locatii diferite ca sa poti explora mai multi munti. Cele mai faimoase trasee sunt  Tre Cime di Laverado, turnurile Vajolet din Catinaccio, turul muntelui Sassolungo (Giro di Sassolungo), Seceda in Puez-Odle, circuitul Croda da Lago, Piz Boe. Exista si niste trasee lungi de cateva zile numite Via Alta, spre exemplu Via Alta 1 are 150 de km. Se pot parcuge si doar cateva portiuni de Via Alta, daca doresti un traseu legat de 4-5 zile din cabana in cabana.  Stiu ca pare complicat sa te orientezi, dar daca nu esti setat pe anumite trasee este mai usor sa alegi o vale si sa pornesti de acolo sa explorezi masivele inconjuratoare dupa ce achizitionezi o harta. Cele mai frumoase si mai accesibile ca transport sunt Val Gardena, Alta Badia si Cortina d’Ampezzo. Noi am stat in Val Gardena si e o zona superba, te poti plimba in Parcul National Puez-Odle, in Sassolungo, Catinaccio sau Piz Boe. Mi-am dorit sa ajung si in Cristallo si Lago di Braies care sunt aproape de Cortina d’Ampezzo dar distanta e prea mare pentru o excursie de o zi, faci cam 2 ore din Val Gardena pana in Cortina. Indiferent unde alegi sa stai, fii linistit ca e frumos peste tot si oricum nu reusesti sa le vezi pe toate intr-o saptamana. In poza de mai jos sunt minunatele turnuri Vajolet:

20160701_132035

 

Cum ajungi acolo

Cel mai comod mod de a ajunge in Dolomiti este sa zbori la Milano, Verona sau Venetia si de acolo sa iei un tren sau sa inchiriezi o masina. Cele mai ieftine zboruri sunt pe Milano, gasesti pe vara zbor intre 50-100 euro dus-intors cu bagaj. Daca zbori pe Milano e mai bine sa alegi aeroportul Bergamo care se afla in parte estica si mai castigi 1-2 ore de condus decat daca zbori pe Linate. Preturile sunt medii la inchiriere de masini in Bergamo, am dat 270 Euro pentru 10 zile. Asigurarea full e scumpa, ca peste tot in Italia, ne-au cerut 300 de euro si noi ne-am lipsit de ea. Italienii conduc totusi destul de agresiv asa ca trebuie cantarit bine daca iti iei riscul sau nu. Se poate veni si cu masina personala din tara dar e totusi un drum lung. In opinia mea merita doar daca mai rupi drumul cu o oprire in Slovenia sau Budapesta unde ai ce vedea. In Italia nu ai nevoie de vigneta, dar autostrazile se platesc; se ia un ticket la intrarea pe autostrada de la automat si se plateste doar la iesirea de pe autostrada. Preturile mi s-au parut mari, am platit 25 Euro de la Milano la Gorizia unde e vama cu Slovenia, cam 350 de km. Exista autostrada de la Bergamo pana la Bressanone care e cea mai usoara cale de acces daca mergeti spre Val Gardena sau Alta Badia. Spre Cortina se ajunge mai usor venind dinspre Belluno. Cu trenul puteti ajunge din Milano sau Verona pana la Bolzano si de acolo un autobuz pana in statiunea voastra, spre exemplu Val Gardena e destul de aproape. Si pana la Cortina puteti ajungeti cu trenul, dar faceti cam 7 ore din Milano.

Transport local

Unul dintre cele mai importante aspecte este cum te deplasezi la fata locului intre cazare si punctele de interes (trasee, orasele, etc). Ai de ales intre masina inchiriata sau transportul public cu autobuzul, o sa detaliez putin avantajele si minusurile fiecarei optiuni. Cu masina de inchiriat nu esti legat la program, poti porni cat de dimineata vrei si sa te intorci tarziu, plus ca poti parcurge distante mai mari. Ai insa doua mari dezavantaje : parcarea e cam scumpa si nu poti parca decat in locuri marcate si  esti nevoit sa faci traseu de tip circuit ca sa te intorci sa recuperezi masina. Parcarea a fost de fapt cel mai enervant aspect logistic de care m-am lovit, exista parcari de diferite tipuri : la unele poti parca doar 60, 90 sau 120 de minute si trebuie sa platesti un ticket pe care il pui in geam; la altele ai voie sa parchezi o zi intreaga, ori platind in avans (la cele de pe strada), ori la final (la cele subterane); mai sunt si parcari in fata magazinelor unde ai voie sa stai doar 15-30 minute si sunt gratis daca mergi la magazin. Va pot ajuta cu un sfat: la statiile de telescaun si gondola parcarile sunt mai ieftine pe toata ziua, la unele e chiar gratis daca folosesti gondola, asta pe timp de vara, iarna la ski tarifele sunt intregi. Pretul era in jur de 0,5 sau 1 Euro pe ora si 5-10 Euro pe zi, cel mai ieftin am gasit la Col Raiser la gondola cu 3,5 Euro pe zi si gratis la Dantercepies gondola. Daca vreti sa scapati de grija parcarii, puteti folosi autobuzele locale. Noi am primit gratis un abonament de la cazare pentru durata sejurului, Val Gardena Mobil Card, care trebuie completat cu numele pe spate si validat la urcarea in autobuz. Cardul este nominal si netransmisibil, trebuie sa aveti un act sa va identificati in cazul unui control. Orarul autobuzelor e fix si poate fi gasit pe net sau la centrul de informare turistica, fiecare sat are un centru de informare. Dezavantajul este ca autobuzele circula la interval de 20-25 de minute si nu au program pana seara tarziu, doar pana la 7 seara. Programul variaza in functie de sezon, e un pic mai lung in iulie si august. Avantajul este ca poti face un traseu mai complex cu retur in alta statiune. Imaginea de mai jos e din Puez-Odle, unde am facut un traseu usurel de incepatori pe o poteca larga:

20160630_133326_001

 

Unde te cazezi

Cazarea nu e chiar cea mai ieftina in Dolomiti, cel mai convenabil e sa iei un apartament, in special daca sunteti mai multe persoane. Noi am gasit un apartament cu doua dormitoare si doua bai cu 100 Euro pe noapte in Ortisei in zona Val Gardena care era nou, modern si complet utilat. Ar fi mai bine sa mergeti pe varianta apartament sau studio ca sa aveti o bucatarie unde sa puteti lua masa si o terasa unde sa va relaxati dupa o zi de plimbat pe munte. Apartamentul unde am stat se numeste Cesa Leni si vi-l recomand, are 4 margarete si e foarte nou. Cel mai mult mi-a placut ca aveam geam mare la baie si vedeam dealurile verzi din dus. Firma care se ocupa de administrarea lui are mai multe apartamente si in statiunile vecine daca nu vreti sa stati in Ortisei. Singurul usor dezavantaj este ca se afla pe un deal, nu e chiar in oras, dar ai o statie de autobuz la 10 minute de mers pe jos. Au compensat insa prin abonamentul gratis de autobuz si o invitatie la un centru cu piscina si jacuzzi in Ortisei (Mar Dolomit) pentru toata durata sederii unde am fi  putut merge in fiecare seara daca nu ne-am fi epuizat pe traseu.

Link-ul pentru apartamentul Cesa Leni :

http://www.valgardena-apartments.com/en/request-your-apartment/base/hotel/ortisei-val-gardena/apartments-cesa-leni/9B0FC9F7EF1E7E0A4B7C7840EBE9ACEE/

Daca vreti sa stati mai multe zile pe munte fara sa schimbati masivul, atunci va recomand sa va cazati la o cabana. In Dolomiti cabanele se numesc rifugios si au conditii excelente, nu seamana deloc cu cabanele de la noi din Carpati. Nici preturile nu sunt mici ca la noi, costa 50 de euro de persoana pe noapte cu demipensiune. Exista si varianta de pret doar pentru cazare dar e mai avantajos sa luati si masa. Pretul este acelasi indiferent daca e camera cu doua paturi sau sase paturi asa ca e bine sa rezervati din timp daca vreti sa stati la rifugio. In special in iulie si august sunt foarte cautate, e o experienta minunata sa dormi la 2000 de metri intr-o cabana traditionala cu mobila sculptata din lemn si sa prinzi apusul la inaltime cand Dolomitii capata o culoare roz. Nu e rau nici sa bei cafeaua de dimineata la soare intr-o poienita cu flori iar in fata ta sa vezi stancile ascutite de calcar si sa faci planul incotro sa hoinaresti. E o experienta unica sa stai la rifugio si daca ai suficient timp, iti recomand sa iti planifici macar o noapte de dormit aici.

Campatul din pacate este interzis pe munte, puteti campa doar in locuri amenajate in statiuni si costurile sunt cam maricele, in jur de 30 de euro pentru un cort si o masina. Se apropie destul de mult de costul unui apartament si nu prea se merita avand in vedere ca in Dolomiti vremea e instabila si vei face mai multe dusuri decat iti doresti.

Cand sa mergi

Sunt doua sezone clare in Dolomiti, cel de ski si cel de trekking. De obicei nu e asa multa zapada la inceputul sezonului si e mai bine sa te orientezi spre februarie-aprilie daca vrei la ski sau snowboard dar depinde de la an la an. Pentru trekking sezonul tine din iunie pana in septembrie, dar cabanele se deschid de abia dupa 20 iunie. La inceput de iunie sunt sanse mari sa mai fie zapada la peste 2000 de metri, noi am gasit zapada pe vai chiar si la 1 iulie. Daca vreti sa faceti via ferrata, e mai bine sa mergeti in iulie sau in septembrie ca sa evitati riscul sa fie zapada. Eu mi-am dorit sa prind primavara alpina cand pajistile sunt pline de flori multicolore si am nimerit momentul, am fost de pe 28 iunie pana pe 3 iulie. August este de evitat deoarece este perioada cea mai aglomerata, italienii iau in general vacanta in luna august, prin urmare preturile vor fi mai mari la cazare si va fi mai dificil de parcat. Am prins si bujorul de munte inflorit, chiar daca era la inceput de sezon:

20160629_153406

 

Cum iti alegi un traseu

Cred ca unul dintre cele mai dificile lucruri de care m-am lovit cand m-am apucat sa planific vacanta in Dolomiti a fost sa aleg traseele montane pe care vroiam sa le parcurg. Deoarece sunt multi masivi si foarte multe trasee frumoase, iar uneori te fixezi pe o imagine vazuta undeva pe net, ti se pune pata si vrei sa faci tot posibilul sa ajungi acolo. Insa la fata locului am descoperit ca e mai bine sa iti alegi traseele in functie de distanta fata de statiunea unde esti cazat, durata si dificultatea traseului si pretul la gondola. Asta ca sa nu petreci prea mult timp in masina traversand un drum ca Transfagarasanul de doua ori pe zi. Primul pas este sa va achizitionati o harta Tobacco cand ajungeti in statiune de la orice magazin sport sau de la centrul de informare. Puteti sa luati o harta a unui masiv sau una cu regiunea care cuprinde cam 3-4 masivi. La centrul de informare puteti sa intrebati de durata traseelor, pretul la gondola, parcare, orar autobuz, etc, puteti sa faceti chiar un plan de bataie pe 3-4 zile cu harta in fata, persoanele de la centru au toate informatiile sa va ajute sa va orientati bine. Hartile au un mare minus: nu gasesti descrise trasee sau timpi de parcurgere, doar marcajul traseului care este cu cifre si litere si trebuie sa aproximezi tu in functie de distanta. La inceputul traseului sau pe parcurs veti gasi timpi pe marcaj pana la anumite puncte (cabane, varfuri) insa timpul e calculat cam la limita, adica timpul parcurs de o persoana intr-o forma fizica buna, cu un ritm bun si fara pauza. Noi am facut tot timpul cam o data si jumatate timpul estimat pe marcaj, mergand lejer si cu pauze de poze si mancat. Ca sa compensati lipsa distantelor de pe harta va recomand o aplicatie cu harti offline care poate calcula distanta intre oricare doua puncte -Maps.me. Trebuie doar sa downloadezi in avans pe telefon harta regiunii unde mergi, apoi o poti folosi si cand nu ai acces la wifi sau retea de date mobile. Te poti chiar pozitiona cu GPS-ul pe ea, plus ca vezi marcajele, gondole, varfuri, chiar si unde sunt view-point-uri. Mare atentie insa sa nu iei in considerare timpul estimat de aplicatie – am observat ca nu verifica diferenta de nivel ci calculeaza cu o viteza medie pe orice fel de teren. Asta inseamna ca va fi un timp estimat mult mai scurt decat vei parcurge tu in urcare, cel mai bine e sa verifici doar distanta dintre punctul de plecare si varf si sa estimezi cu viteza ta de mers.

Via ferrata

In primul rand, o sa incerc sa explic ce e via ferrata si cu ce se mananca ca sa va dati seama daca vreti sa incercati. Via ferrata este un traseu montan echipat cu cabluri metalice, scari fixe si podete care au rolul de a usura urcarea pe traseele mai dificile din Dolomiti. Un kit de via ferrata contine un ham, doua carabine, casca si optional, manusi. Hamul poate fi in forma Y sau V, cele mai noi sunt in forma Y si diferenta consta in cum absorb socul mai bine. Cele in forma Y functioneaza optim atunci cand ambele carabine sunt prinse de cablu, insa functioneaza si cand numai o carabina e atasata. Cele in forma V au un mare dezavantaj, nu absorb foarte bine socul cand sunt legate ambele carabine. Tehnica de urcare consta in a agata carabinele de cablu si a scoate pe rand cate una pentru a avansa, preferabil cu mana pe cablu sub carabina ca sa o poti trage dupa tine. Echipamentul de ferrata se poate inchiria local, de la diferite centre prin statiuni, insa nu include manusile. Eu ti-as recomanda sa iti achizitionezi o pereche de manusi, pe mine m-au ajutat extraordinar de mult la portiunile de catarare unde nu am fost asigurata, o pereche de la Simond costa 70 de lei in Decathlon. Casca functioneaza cel mai bine cand e pe cap, riscul de alunecari de pietre e destul de ridicat in Dolomiti, unele trasee fiind mai sigure decat altele din punctul asta de vedere. Si acum ajungem la intrebarea cea mai dificila: cat de periculos e si cum sa imi aleg un traseu? Desi e un traseu protejat, via ferrata inseamna totusi alpinism, adica fara frica de inaltimi si forma fizica foarte buna. Un alt aspect important este ca o ruta de ferrata nu are lanturi peste tot ci doar in portiunile expuse sau dificile deci e o sansa sa dai si de portiuni de catarare fara sa fii asigurat care pot fi o provocare pentru un incepator. Rutele sunt clasificate dupa dificultate, durata si expunere, e dificil de ales daca nu ai nici un ghid. Eu va recomand cartea “Via Ferratas of the Italian Dolomites: Vol 1: North, Central and East (Cicerone Guides) ”, in care sunt descrise si clasificate toate rutele de ferrata din masivii Catinaccio, Marmolada, Sella, Puez Odle, Fanes, Tofane, Cristallo, Sesto, Sorapiss si Marmarole. Eu am mai gasit si un site care are un motor da cautare foarte bun pentru ferrata in functie de dificulate, durata sau interes peisagistic:

https://www.guidedolomiti.com/en/ferrata-search/

La via ferrata te cocoti pe stancile astea minunate si infricosatoare:

20160702_105830

 

Nu prea va pot recomanda un traseu avand in vedere ca e o chestiune de aptitudini si pregatire fizica, doar sa va dau un sfat : nu va aventurati prima data mai mult de dificultatea 1A daca nu ati mai facut pic de alpinism doarece via ferrata e treaba serioasa cu riscuri mari. Vremea se schimba foarte repede in Dolomiti si nu vrei sa fii prins de ploaie, trasnete sau ceata densa sus pe stancarie, asa ca e absolut necesar sa fie o prognoza buna. In principiu, prima parte a zilei e cu soare si se strang norii dupa pranz asa ca trebuie sa te pornesti devreme pentru ferrata si sa urmaresti cu atentie schimbarile pe cer. Trebuie musai sa ai o harta la tine sa stii unde e cel mai apropiat refugiu in caz de trasnete si sa stii cand sa renunti daca vremea nu permite continuarea traseului. Cu toate astea, ferrata e o experienta minunata si daca nu ai frica de inaltimi, poate fi foarte distractiv. Eu am urcat pe Satner Pass si mi-a ramas gandul la Ivano Dibona, traseul cu cel mai lung pod suspedat intre doua stanci. Daca aveti nevoie de mai multe informatii, puteti lasa un comment aici si va raspund cu drag. Sper sa va fie de folos ghidul si sa va incurajeze sa vizitati Dolomitii, sunt cu adevarat spectaculosi  si unici in lume.

Share Post
Written by
No comments

LEAVE A COMMENT