Categorii
 

5 locuri care m-au lasat rece

Tenerife, Paris,  Copenhaga,  Milano, Muntenegru

Daca ai mai frunzarit articole de calatorii, stii foarte bine ca mai toate iti lauda o destinatie si iti dau sfaturi ce sa vezi insa mai nimeni nu scrie despre partile neatragatoare. Eu recunosc sincer: nu mi-a placut absolut peste tot unde am fost si in unele locuri nu m-as reintoarce. Si mi se pare util sa discutam si despre locurile care nu ne-au impresionat si care sunt exagerat laudate. Desigur, articolul asta o sa fie puternic subiectiv si incurajez pe toata lumea sa mearga peste tot si sa decida ce ii place si ce nu. Eu insa m-as fi bucurat sa am o imagine mai reala a acestor locuri dinainte sa ma duc, ori sa imi cobor asteptarile, ori sa le tai de pe lista.

Tenerife

Aici e simplu de explicat : cand te gandesti la Tenerife, te gandesti la o insula exotica cu palmieri in mijlocul oceanului. Ei bine, nu e nimic exotic la locul asta. E o insula complet distrusa de turism, fara nimic autentic. Plajele sunt mai mult decat dezamagitoare, vegetatia consta in cativa palmieri plantati de hoteluri iar populatia si bucataria locala nu exista aproape deloc. Motivul e simplu: Tenerife a fost acaparat de turistii englezi acum multi ani si transformat in locul lor de betivaneala. Barurile sunt pub-uri, micul dejun e englezesc si se serveste toata ziua ca sa se treazeasca tot englezu’ din betie, iar atmosfera e una total stranie, cu un mix de oameni imigranti care ofera serviciile si turisti vestici care se buhaiesc cu alcool si mancare. Nici de plaje nu te poti bucura prea mult, apa e rece si curentii sunt puternici la Oceanul Atlantic si stai sa te frigi ca un pui la soare fara sa te poti scalda linistit. Daca iti plac plajele mari de la ocean sau vrei sa faci surf, Portugalia e o optiune mult mai buna.  Stiu, in Tenerife exista un vulcan interesant si un parc cu papagali si alte chestii care se pot vizita. Oriunde poti pana la urma sa gasesti ceva de facut dar Tenerife este primul pe lista mea de locuri care nu merita banii.

Tenerife- Playa de los Americanos

 

Paris

Treaba cu Parisul e complicata: desi mi-au placut cateva locuri, per total e un oras supraevaluat. Cred ca aici intervine situatia clasica de asteptari versus realitate. Imaginea de oras super romantic nu i se mai potriveste de foarte mult timp deoarce atmosfera s-a schimbat fata de anii sai de glorie cand aici trageau toti artistii si scriitorii. Prima oara cand am fost am trait mai putin turistic si nu vazusem toate locurile faimoase, asa ca m-am intors inarmata cu mai multe cunostiinte si cu o carte despre perioada lui Hemingway la Paris ca sa intru in atmosfera. M-am plimbat si singura, m-am plimbat si in doi pe malul Senei si la cafenele si tot nu am inteles nimic, zero chimie intre mine si orasul asta. Fata de Roma, Praga sau Verona, unde eram absolut extaziata oriunde ma plimbam, Parisul “nu imi vorbea“. Recunosc, muzeele sunt absolut minunate, am fost la Musee d’Orsay de 3 ori ca sa ma bucur in voie de operele impresionistilor. De asemenea, cred ca e singurul loc din lume unde poti patina intr-un palat (la Grand Palais). Pentru cei interesati de cultura, e un loc de top din Europa dar mai mult nu a fost pentru mine. Mi-a displacut foarte tare contrastul dintre luxul din magazine si oamenii care dormeau pe strada. Mi-a lasat constant senzatia ca e un loc de joaca al bogatilor si restul pot sa stea cu nasul lipit de geamul brutariei si sa se uite.  Cand te indepartezi de centru devine si mai ciudat, ori sunt cartiere locuite doar de imigranti care te cam agaseaza, ori sunt cartiere rezidentiale destul de pustii unde iti auzi doar pasii tai pe caldaram. Nu pot sa zic ca m-am simtit in siguranta umbland singura dupa lasarea serii, mi-as fi dorit sa pot merge cat mai mult pe jos insa am renuntat dupa o intamplare neplacuta. Cred ca poti avea un weekend minunat in Paris daca te invarti prin centru si prin restaurante mai scumpute, dar vei sta ca intr-o bula de sapun, fara sa atingi realitatea orasului. Hotelurile sunt scumpe, la 100 Euro pe noapte stai in niste conditii proaste, ba spatiu mic, ba lipsa caldura, ba mizerie sau cartier dubios. La servicii stau destul de prost intrucat stiu ca turistul vine o data in viata la Paris si nu au chef sa te trateze bine sa te intorci si alta data. Cam asta se intampla in locurile foarte populare, am intalnit destule situatii in care persoanele care lucrau in turism nu vorbeau engleza si chiar refuzau dialogul daca nu te straduiai tu sa comunici in franceza.

Mie imi plac orasele mari cu mix cultural, unde poti sa bagi sushi la pranz si mancare africana seara apoi sa te imprietenesti cu niste brazilieni la o caipirissima. Uneori poti sa ai astfel de zile norocoase si in Paris insa trebuie sa stii unde sa cauti deoarece orasul asta nu se dezvaluie la prima vedere, ba chiar te respinge un pic la inceput. Mergeti sa vedeti dar cu asteptari mai realiste, pe langa Sena sunt mai multi sobolani decat cupluri dansand la lumina lunii.

Cafenea in cartierul Montmartre

 

Copenhaga

Asta e un oras care m-a lasat rece la propriu. Am fost la inceput de aprilie in interes de serviciu si pot sa va zic sincer ca nu prea ai ce cauta aici decat vara. Desi vantul batea rautacios, m-am mobilizat sa vad orasul. Sunt convinsa ca mi-ar fi placut un pic mai mult daca erau 20 de grade dar ce poti vedea oricum dezamageste. Arhitectura e neimpresionanta, Bucurestiul are de 100 de ori mai multe cladiri frumoase decat Copenhaga. Singurul loc dragut e Nyhavn, un cartier aflat pe marginea canalelor in centru unde sunt cladiri frumos colorate si barci vechi de lemn. Distractia consta in a bea mult vineri si sambata seara, restul e un fel de trait pe pilot automat. Danezii sunt destul de inchisi si nu e usor sa relationezi cu ei, chiar daca vorbesc bine engleza. La inceput am fost impresionata de cati oameni folosesc bicicleta ca mijloc principal de transport dar apoi am aflat ca se datoreaza in mare parte taxelor uriase la achizitia unei masini (o masina de 10.000 Euro in Romania costa 20.000 in Danemarca). Doua lucruri mi-au placut la danezi: magazinele de design si brunch-urile. Exista magazine unde poti gasi toate prostiile utile si inutile pentru casa care sunt foarte haioase si accesibile de cumparat. Brunch-ul e o adevarata institutie, sunt cafenele care se deschid doar intre 11 si 3 dupa-masa unde mergi in weekend sa mananci omlete si clatite pufoase, sa bei vreo 2 cafele si un prosecco. Se vine cu carutul cu copil si se sta la povesti, mi s-a parut cel mai “normal” moment din viata danezilor, in care parea ca ies din carapace. In acelasi timp, exista destui tineri care beau multicel pe malul canalelor si apoi fac o baie in apa rece ca gheata. Am uitat sa mentionez cat e de scump ca sa intelegeti de ce se bea pe strada : foarte scump. Prima oara cand am mancat la un pub am avut un soc la vederea preturile din meniu. Degeaba e berea buna daca nu iti permiti sa o bei la bar cu prietenii. Danezii mi-au zis ca ei socializeaza mai mult prin vizite, gatesc acasa si isi invita prietenii deoarece e scump sa iesi in oras. Aici am invatat o lectie importanta, nu conteaza venitul propriu-zis ci ce stil de viata poti avea cu el. Salariile noastre sunt mici comparativ cu Danemarca dar pot sa ies la o bere cu amicii, asta e o chestie pe care o apreciez mai mult de cand am vizitat Suedia si Danemarca. In concluzie nu sunt prea multe de vazut care sa merite cheltuiala, sunt multe alte locuri unde te distrezi bine de banii astia.

Cartierul Nyhavn in Copenhaga

 

Milano

Un italian mi-a zis odata ca cel mai bun lucru la Milano e trenul spre Roma. Exagera desigur (era din Roma), dar nu era foarte departe de adevar. Milano e un centru de business si shopping si cam atat. Vei gasi cu greu cateva cladiri interesante din punct de vedere arhitectural, iar Domul nu merita o excursie in sine. E drept, sunt bilete foarte ieftine catre Milano care pot fi folosite sa vezi alte locuri minunate din apropiere ca Lago di Como, Bellagio, Verona, Padova, Venetia, Dolomiti, etc. Dar nu as aloca mai mult de doua zile la Milano, chiar si sa faci cumparaturi e cam dezamagitor: aceleasi brand-uri ca la noi plus cateva magazine de designer foarte scumpe. Singurele locuri interesante mi s-au parut Cina cea de taina a lui Da Vinci (in biserica Santa Maria delle Grazie) pentru care ai nevoie de rezervare cu luni de zile inainte, muzeul de stiinta si tehnologie Leonardo da Vinci si Navigli langa Porta Ticinese vineri seara la happy hour. Am petrecut in jur de doua luni la Milano si am batut multe stradute la pas, va declar sincer ca e foarte asemanator cu Bucurestiul, chiar mai neinteresant. Pana si la capitolul mancare e cam trist, mancarea specifica nu e ceva senzational si nu au asa multe restaurante etnice ca alte orase mari din Europa. Italia e una din tarile mele preferate si unde m-as reintoarce oricand pentru un espresso teapan si un gelato dar Milano nu intruchipeaza nimic din ce e frumos in Italia.

Plimbare pe Corso Como in Milano

 

Muntenegru – coasta Adriatica

Aici s-ar putea sa imi iau bobarnace pentru ca multora le-a placut. Dar ma risc si declar ca nu m-a impresionat tarisoara asta, cel putin statiunile de la mare care seamana izbitor cu ale noastre dragi Costinesti si Eforie. Singurul loc dragut a fost Kotor care are acea combinatie magica mare-munte dar toata impresia buna s-a sters cand am ajuns in Budva. Specificul balcanic nu se dezmite, si in stilul haotic de a construi case de toate culorile, si in serviciile dubioase, si in stilul smuls de a conduce si de a parca oriunde te taie capul. Auzisem lucruri bune despre plajele din Muntenegru dar am fost cam dezamagita, plajele de langa Budva erau aglomerate si cu tarabe pe promenada, sau masini parcate peste tot pe terenul din spatele plajei si gunoaie aruncate in printre ele. Am coborat si spre Stevi Stefan, un loc care parea foarte promitator din poze, dar aici m-am lovit de alta problema – plajele erau private si amenajate cu sezlonguri la preturi piperate. Peninsula aia frumoasa de la Stevi Stefan e transformata in hotel de lux si nu se poate vizita asa ca dezamagirea e totala. Recunosc, nu am stat suficient timp cat sa parcurg toata coasta pana la Bar sau Ulcinj ca sa ma lamuresc pana la capat cu plajele insa am fost descurajata de drumurile proaste, calitatea serviciilor si aspectul statiunilor. Canionul Tara si parcul national Durmitor au insa peisaje naturale deosebite, m-as intoarce in Muntenegru pentru a face rafting pe Tara si trekking in Durmitor. Insa la capitolul plaje si orase pitoresti la Adriatica, Croatia castiga detasat in opinia mea, preturile nu sunt cu mult mai mari insa atmosfera e total diferita.

Peninsula Stevi Stefan in Muntenegru la apus

Peninsula Stevi Stefan in Muntenegru la apus

 

Exista mereu anumite asteptari legate de o destinatie, de aici decurg si dezamagirile. Cel mai simplu e ori sa te informezi bine inainte sa te duci, ori sa pleci cu mintea deschisa si zero asteptari si sa fii in stare sa te bucuri de descoperirea unui loc. Metoda a doua e mai dificil de aplicat si trebuie sa fii genul de om care vede partea buna in orice. Camera are gandaci ? Nu conteaza, gazda e de treaba si te invita la un sprit. Plaja e prea aglomerata? Bine macar ca e ieftin sa inchiriezi un kayak. Asta e genul de atitudine care iti poate salva vacanta oriunde ai merge. Vacante reusite sa aveti!

Share Post
Written by
No comments

LEAVE A COMMENT